180 la oră… Liniște.. Nimeni pe drum. Tu taci dar urli în tine. Eu plâng. Apeși mai tare pe accelerație. Încep să plâng mai tare. Ştiu că asta e finalul. Îmi doresc acum să ne facem praf, aşa cum a rămas din relația noastră. Să ne oprim acolo.
Ne săruătm pentru ultima oară. Îmi Zâmbești, plâng. Îmi pui în palmă ultimul „te iubesc” şi ţi-aş spune atâtea dar nu pot. Nu pot spune adio şi nici pe curând.
Sunt între pustiu şi furtuna.

Sunt între nu te mai pot ierta şi aş mai vrea. Între ” cât rău mi-ai făcut” şi ” câta fericire mi-ai adus”. Între cât te iubesc şi cum trebuie să te uit…

Ascult o melodie. Să o Asculți şi tu cândva. Uite! Ţi-o las aici şi sper să o simți şi tu!