Ai simțit vreodată cum îți pică carnea de pe oase?
Că ți se dezlipește fragment cu fragment?
Ai simțit vreodată că ți se sfărâmă oasele și tot ce rămâne din tine e praf?
Te-ai simțit vreodată atât de mic şi inferior în fața altora?
Te-ai simțit umilit?
Căzut la propriu în genunchi urlând de durere din lucruri care par atât de neînsemnate?
Simt… cu tot ce mi-a mai rămas în mine o durere sfâșietoare. Am doar întrebări şi nici un răspuns. Nimic nu mă face să înțeleg unde a dispărut toată încrederea, toată puterea, toată ambiția, tot ceea ce mă definea mai bine.
Am rămas o umbră, o amintire, a tot ce a fost frumos în 20 ani de viața.
Dacă mă auzi, vino înapoi, am atâta nevoie să fiu ceea ce eram, ceea ce îmi doresc să fiu, ceea ce sunt eu de fapt.

Dacă ai simţit şi tu asta, draga mea, atunci înţelegi…