Bună dragul meu, ştiu că nu o să citești asta niciodată. Ştiu că nu te interesează şi ştiu că nu îţi pasă de micul meu blog. Eşti prea matur şi prea important să îţi pierzi timpul pe blogul unei copile pe care ai iubit-o intr-un vis. Ştiu că nu mă auzi când îţi strig numele ca o nebună în somn dar, continui să te strig, să îţi scriu, să îţi fiu…

 

Nu am înţeles niciodată de ce ţi-a fost aşa ușor să renunți la mine, mereu…
Cum ţi-a fost aşa ușor să mă lași în urma doar să pleci, fără explicații, fără păreri de rău. Doar să dispari în ceaţă de mâna cu o alta.

 
Ce are ea… Ce nu am fost niciodată eu?

 
Dacă în ochii mei poți vedea marea şi muntele; dacă cu mine de mâna te simți copil şi om matur; dacă în mine vezi tot… De ce ai ales nimic?

De ce dragul meu, ai ales altceva când aveai totul?

 

 

Nu sunt neapărat  frumoasă şi nu am ceva special, nu am bărbați la picioare… Sunt ștearsă, fadă, complicată… Dar te-am iubit cu totul! Te-am iubit ca o nebună. Nebună după atingeri, sărutări,mângâieri…tot ce  ține de tine , de noi…

 
Sper că eşti fericit.. sper să o iubești. Sper că te iubește cel puţin pe jumătatea mea. Sper să merite. Pentru că tu meriți!

 
Apropo: Am un talent nativ de a pierde oamenii pe care îi iubesc… am un talent nebun să mă pierd până şi pe mine…