Ok, dragul meu !

 

Ăsta este un articol pe care chiar mi-aş dori să îl citești. Nu acum ! Nici peste o săptămână ! Să îl citești în nopțile tale monotone. În nopțile alea când nu o să poți să dormi de dorul meu şi de grija mea! Să îl citești când o să plângi ca un copil neștiind nimic de mine! Să îl citești când o să simți că nimic din jurul tău nu te completează aşa cum am făcut-o eu! Când o să realizezi că nu mai ai liniște! Atunci dragul meu, să citești!

 

Sunt momente în viaţa oricărui om când sufletul este îngenuncheat. Sunt momente în care ai lacrimi în ochi şi îţi urlă tot în tine! Sunt momente în care simți ca înnebuneşti când simți că îţi fuge pământul de sub picioare. Ei bine… Dragul meu ăsta este momentul meu.

Mi-ai fost călău şi îmi eşti autor al vieții! Mi-ai scris fiecare pagină, fiecare capitol. Ai transformat romanul meu de dragoste în drama unei adolescente. Ţi-am fost aproape în momentele tale şi mi-am călcat pe inima pentru fericirea ta! Am renunțat la tot pentru tine şi nimic din ce se poate vedea nu avea nicio importanță.

Până azi, când tot ce mi-am dorit de la tine a fost un adevăr! Tot ce trebuia să faci, dragul meu, era să fii sincer! Ai venit în faţa mea cu ochii triști şi goi, parcă şi puţin tremurându-ţi mâna când mi-ai înapoiat lucrurile uitate prin mașina ta. Parcă erai distrus de despărțirea ce avea să „vie”. Parcă te-am şi crezut pentru o secundă. Dar, nu! M-ai mințit în faţă, mi-ai servit pe tava la rece vorbe goale în glas tremurând, ascunzându-te în umbra mea pentru alegerile tale! Nu ai vrut să înțelegi că fericirea ta era mai importantă decât mine! Nu ai înţeles că te-aş fi susținut în orice ţi-ai fi dorit să faci! Aş fi fost acolo pentru tine în orice moment, dar acum nu!

Privește-mă (dacă mai ai unde) cum îmi revin! Uita-te la mine cum o să mă ridic din cenușa iubirii mele arse! Dragul meu, de acum las capul în jos doar să îmi admir pantofii!

 

Şi apropo, aş spune că nu ne mai leagă nimic dar, am abonamentul pe numele tău!