Te-am rugat sa nu ma iubești, oricine ai fi…si m-am trezit la ceas de seara cu un mesaj :” În felul meu, te-am iubit preț de o Țigara si niste taste” lângă un atașament. O scrisoare, rapsuns al mesajului meu( ” te rog sa nu ma iubești, oricine ai fi”) , cu litere mari de tipar: „NU SUNT DE ACORD

Stai să-mi aprind ţigara.
E târziu. Eu am plecat de mult la mare. Aici timpul trece altfel. Gândeşti puţin altfel. E mai linişte când bate valul.
Te-am înjurat şi nu doar în gând. Ţi-o comunic acum. Meriţi înjurata. Înjurata atât de tare încât aş putea pune şi diacritice doar ca să îmi vezi seriozitatea.
O să ţi spun chestii brutal. Nesimţit. Barbar. Cu partea aia de ADN de vânător paleolitic rămasă acolo de mii bune de ani.
Nu-mi spune tu mie ce să fac.
Nu mă proteja tu pe mine.
Nu-mi da clasică ” it`s not you it`s me ” că au fumat-o la Hollywood aia de multă vreme.
Bat cu picioarele `ncaltate în bocancii ţintuiţi de armată în uşa anilor 30. Şi ştii bine că ăştia nu au fost uşori. Văzui de toate. Simţii de toate. Trăii de toate.
Război. Moarte. Sânge. Oameni. Oameni inumani. Sfinţi. Demoni.
Nu-s vorbe mari.
Nu-mi povesti mie beligerant împingându-mă departe de demonii tăi.
Tipi văzui olteneşte de departe. Sunt mişto ai tăi. Mie îmi plac.
Uitaşi cumva, undeva pe drum ca demonii ăştia căzură de fapt de undeva de sus şi în căderea lor nu pierdură aripi ci câştigară coarne. Tot câştig se cheamă. Dă-o economic dacă vrei. Tot pe plus iese.
Sigur sarmalele tale or să fie mai mişto decât ale alteia chit că o să le faci cu nervi în timp ce ne certăm. Ştiu eu de ce stau aici făcând sarmale cu tot cu demonii tăi.
Îmi zici să plec că eşti tu rău. Îţi zic că vin că eşti tu rău. Pt că răul tău e educat şi teluric. Libertatea ta închistata e mai mişto decât o libertate borderless pt că are reguli. Reguli pornite din educaţie. Citită. Sentimentală. Emoţională.
Sunt aici pt cicatricile tale. Nu pt zâmbetul curul şi tzatzele tale.
Că d-alea aveţi toate.
Cicatricile tale îmi spun poveşti şi mă ghidează unde să nu te duc.
Nu mai trăi cu impresia că mă duci tu pe mine undeva. Unde aş vrea sau nu aş vrea să ajung. Aşa o fi fost cu aia din spatele meu.
Acum te duc eu o vreme. Până înveţi… să mergem amândoi.
Şi dacă mergem amândoi mi se rupe unde.
Taci!
Femeie!
Pentru ce zici tu acolo eu te iubesc. Nu plec nu fug nu te urăsc. Tocmai pentru astea complicate telurico cereşti. Pentru siguranţa ta nesigură. Pentru ” pleacă prostule ” din buze/” stai dracu` aici tembelule ” din privire sunt aici.
Aşa că hai să facem sarmale că mi-e foame.
Şi prefer să miroşi a varză murată decât a Versace Armâni sau Givenchy.
Şi după ce facem sarmalele la foc mic… îţi arăt eu iad.
AAAAAA… am uitat sa`ti spun. Am pretenţia să faci sarmale pe tocuri. Ca o doamnă demon care eşti.
Ne jucăm de`a iaduri? Uiţi că şi alea au ierarhie!
WELCOME TO THE TOP!”

Si apropo încheie cu: „Eu sunt doar un pasager cu bocancii murdari In mintea Dianei!” El este un oricare Alex „cu barba neîngrijită” din constanta care mi-am mărturisit ca a iubit cândva o femeie ca mine!