Gânduri

„Doar noi si cerul”

Dragii mei, am auzit astăzi cea mai frumoasă poveste de dragoste şi vreau să vă mărturisesc că am plâns de fericire pentru ei.

Totul începe cu un El şi o Ea ce se iubeau enorm! Au trăit o relație frumoasă timp de un an. Între ei era o relație de dragoste dusă la extrem. Cât timp erau împreuna nu conta cât este ceasul, unde sunt sau ce mănâncă.

„Eram doar noi şi cerul!”

Mi-au mărturisit ei cu lacrimi în ochi şi zâmbete de copii mari! Fiind o diferența de 9 ani între cei doi, părinții ei nu au mai fost de acord cu relația lor.

„Era timpul ca eu să îmi iau viaţa în mâini SINGURĂ, departe de el şi de fapt departe de mine, pentru că eu sunt doar lângă el!”

Mărturisește cu regret protagonista noastră! Nu s-au mai văzut de atunci. Ea a plecat la facultate, dar după 5 ani s-a întors acasă! Însă… În poştă era invitația de la nunta lui.

„Nu îți poți da seama cum e să îți moară pe rând câte o parte din tine! Eram ruinată! Eu atunci murisem!”

Dar cumva el a aflat că ea s-a întors în oraș. A căutat-o însă fără vreun rost. Ea se mutase, prietene nu mai avea, părinții nu îl ajutau.

„Un fost coleg de liceu mi-a spus unde sta ” dar era prea târziu, a aflat în ziua nunții lui. În timp ce ea zăcea în pat visând spre infinit aude uşa. ”

Nu am vrut să răspund, nu voiam să văd pe nimeni, nici măcar pe mine ”

Însă a răspuns. Era el! Fugise de la nunta lui ca să o vadă.

„Am plâns toată noaptea, ne ţineam în brațe şi pe cât de normal ni se părea totul, pe atât plângeam mai tare ”

Noaptea a trecut fără prea multe cuvinte, doar lacrimi şi sentimente simțite, nu explicate. Dar a venit dimineața trebuia să se întoarcă la nunta lui! După asta ea știa că nu îl va putea uita niciodată acum că știe că nici el nu a uitat-o. El nu a mai putut să o revadă se simțea atât de vinovată, iar ea nici atât nu își mai dorea

„Doream prea mult să fie el fericit alături de ea”

Atunci s-a hotărât să plece înapoi în București. După un timp el a fost nevoit să plece din țara. Nu mai suporta să treacă pe lângă locurile unde ei se întâlneau. Ea a rămas singura în tot acest timp.

„Făceam orice să îl uit mă afundăm în muncă, cât mai multă muncă”

Şi aşa au trecut 10 ani, când destinul i-a unit din nou.

„S-a îmbolnăvit mama şi m-am întors în oraș, atunci chiar nu mă gândeam că o să îl mai revăd vreo dată”spunea ea.

„Eu am venit în țara când sora mea a avut accidentul, eram prea distrus atunci să mai sper ”

Dar pe holurile spitalului au dat nas în nas.

„Pentru 5 minute doar ne-am privit, cred că nici nu am respirat, a fost momentul zero, ne era şi frig şi cald şi zâmbeam şi plângeam. Ne priveam şi doar simţeam ”

După asta s-au oprit pe o bancă, au discutat ore înşir de tot şi toate. Au decis să rămână împreună.

„De atunci suntem de nedespărțit, am renunțat la tot doar pentru ea, nu pot altfel, viaţa ne-a demonstrat că suntem făcuți unul pentru altul!”

La sfârșitul acestei discuții plânsa toată trăind prin ei fiecare moment, ea mi-a spus în șoaptă
„Apropo draga mea: STAI LINIȘTIT, ACUM DOAR MOARTEA NE MAI DESPARTE!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.