Știu!Pare un clișeu! 

La dracu cu iubirea! Iubirea e inutilă! Iubirea e pentru cei puterinici! Noi nu suntem! Iubirea e și e degeaba dacă nu e însoțită de fericire! Iubirea pentru noi?

Iubirea pentru noi e suferință! Iubirea noi o simțim doar în lacrimi! Da, noi iubim plângând! 

Noi?

Două inimi siameze desprinse de suferință, lacrimi, neîncredere și lipsaă de putere! Noi nu avem putere pentru a avea iubirea însoțită de fericire! Iubirea e pentru cei puternici, noi nu suntem!

Noi ne îndepărtăm și nu știm să reparăm!

Tu țipi eu țip dar, inimile noastre nu se aud. Am uitat să mai fim, eu a ta și tu al meu! Am câștigat războaie în doi și am pierdut războiul dintre noi! Ne privim unul pe altul, ultimii doi soldați de pe câmpul de luptă cu șiroaiele de sânge curgând din piepturi si nu vrem să facem pace! 

Nu vrem! Orgoliul învinge!

Luptăm unul împotriva celuilalt în loc să luptăm unu pentru altul ,împreună! 

Eu nu te cred! 

Tu nu mai poți!

Noi pierdem. 

Nu știm să ne iertăm, să uitam, să acceptăm , să mergem mai departe!

E trist ! 

La dracu cu iubirea!

Iubirea e și e degeaba! 

Noi nu suntem puternici!

Îmi curgi prin vene, îmi bați în piept și nu mai e plăcere, sângele îmi arde, iar inima mă doare. Și dacă asta e iubirea, eu nu vreau să o mai simt ! 

Și apropo: La dracu cu iubirea! Iubire e și e degeaba!