Iubirea noastră mută!

Acum, la final de an, când vreau să las totul în urmă, scriu pe nisip ca valurile mării să șteargă. Adevărul să fie spus, dar totuși neștiut de nimeni. Să pot să pășesc înainte trebuie să mă dezbrac de secrete. Așa că scriu pe nisip, las hainele astea pătate de tine pe mal și intru în taina nopții, în apă. Doar marea ar putea păstra în liniște și în furtună poveste noastră. Doar ei îi pot spune tot ce nu am putut să îți spun ție și nimănui în fapt.

Recunosc azi! Mărturisesc aici, unde valurile pot spăla regretele și greșelile noastre. Te iubesc, umbră a mea nevăzută. Prima mea iubire, complicată, ar spune cei din jur și atât de simplă pentru mine. Ne iubim deși știam că nu vom fii niciodată împreuna. M-ai vrut și te-am vrut, ne avem fără să ne gândim ce va fi mâine. Și a fost frumos, dar nu am știut cât de greu ne va fi. Nu am știut până unde am putea ajunge și cât de greu ne vai să renunțăm unul la celălalt, și am greșit, doamne cât am greșit. Am sperat până în ultimul moment că vom reuși, că vom învinge. Suntem copii, încă prea copii! Prea naivi să conștientizăm ce iubire e între noi. Nu știm să luptăm pentru o iubire ca asta. Ironic, dragul meu, atâta iubire risipită.

Te-aș scrie, te-aș povesti lumii întregi. Aș striga în gura mare. Te-aș lua de mână și te-aș săruta în fața tuturor. Le-aș spune lor cât te iubesc și cât mă iubești, dar tu ești secret. Tu nu poţi fii spus lumii. Iubirea noastră e mută. Iubirea noastră nu se discută!

De noi nu trebuie să știe nimeni, mă gândesc uneori că nici noi nu ar fi trebuit să știm. Mă doare inima într-un fel că nu o să îți spun și nu o să îmi spui: te iubesc. Mă doare într-un fel că nu o să îmi ceri și nu o să îți cer să fiu a ta. Și cu toate astea eu nu mai sunt fără tine! Cu toate astea mă pierd în ochii tăi și mă mai găsesc doar în vis, acolo unde te pot atinge. Tu ești fructul interzis și la dracu, la dracu că nu suntem în paradis! Suntem în furtuni; suntem în pustiu; suntem în vis și coșmarul îl trăim zi de zi. La noi soarele a apus și doar în mijloc de noapte ne putem spune „iubire”, doar acolo nevăzuți de nimeni poți fi doar al meu.

Dar nu azi, azi nu vreau să îmi fii secret! Azi îți declar iubire la mal de mare neagră. Dezbrăcată că mi-ai aflat slăbiciunile și rănile. Las în urmă lumea și am să te aștept acolo unde nu exista final, acolo unde ai în față nemărginirea. Și din când în când valurile mai lovesc trupurile și le spală de orgolii, acolo unde adierea de vânt ne poartă visele cât mai departe, șoptite doar celor ce au iubit cândva ca noi. Azi nu contează cât e ceasul, nu contează ce zi e, nu contează nimic mai mult decât noi. Noi suntem zeii mării, iar iubirea noastră nu are limite. Tu ești singura mea stare de bine, iar azi vreau să îmi fie bine.

Azi, căci mâine, vei fii din nou secret și nimeni nu te va ştii. Doar pe buzele mele vei putea citi numele tău undeva în vis, acolo unde prima oară te-am atins. De mâine… Azi, azi eşti aici!

Şi apropo: Tu? Tu cine eşti în fapt? Eşti vis sau realitate? Eşti miracol sau necaz?