–Spune-o!
–Ce să spun!
–Spune ce gândești acum!
–Că eşti tâmpit!
–Hai fii sinceră, spune! Spune că mă placi, spune-o!
Urlă în mine fiecare celulă, ardea fiecare picătura de sânge din corp! Ştiam că îl plac! Simţeam cum îmi trec fiori prin tot corpul. Ardeam de dorință!

Ar fi trebuit să fie o seară normală, la pub cu prietenii dar, uite unde s-a ajuns. Simţeam că mă îndrăgostesc de el de mult timp, poate prea mult timp. Ştiam că nu este bine. Ştiam că suntem promiși altora, el era al ei, iar eu eram a altuia. Dar cu cât rațiunea mă îndepărta cu atât trupul şi sufletul îl doreau mai tare. Şi uite acum…
Amândoi în baia pub-ului murind de dorință şi stingându-ne de neputință. Câte iubiri interzise de alţii au existat de la Romeo şi Julietă încoace? Dar mai rău de atât: cați au trăit iubiri interzise de ei înșiși?

Mă uitam în oglinda când el a dat buzna peste mine, a închis ușa cu cheia şi s-a așezat în spatele meu. M-a luat de mâna dreaptă, iar cu cealaltă îmi mângâia ușor încheietura mâinii până la cot, apoi pe umeri pe gât până la față. Îmi sărută umerii şi gâtul… Îi simţeam parfumul pe care îl adoram şi nu îndrăzneam să mă întorc spre el. Îl priveam în oglinda cu câta tandrețe îşi plimbă mâna pe corpul meu, iar eu împietrisem. Îl strângeam de mână mai tare cu fiecare cuvânt al lui.
Îmi întoarce capul şi vrea să mă sărute, îl resping. Respingem sărutul ce îl tânjeam atât de mult. Aveam de ales între rațiune şi sentiment. Între prietenie şi eu însămi.

–Sunt îndrăgostit de tine şi nu mă interesează ce se întâmplă dacă ieşim acum pe ușa aceea de mână şi le spun tuturor că te plac!

M-am lăsat sărutată. Am închis ochii şi pentru câteva secunde am uitat de ceilalți. Am uitat unde, sunt de ce sunt, dar cel mai important nu am uitat cu cine sunt…
–Dacă mă placi cu adevărat nu spune nimic.
Am părăsit baia singură şi nici nu ne-am mai vorbit din noaptea aceea.
A ramas acolo preț  de câteva minute,stia ca il doresc, nu a inteles nicodata ca am renunțat la dorință pentru demintate. Tocmai el, cel mai dorit bărbat respins de singura femeie pe care si-o dorea. 

Îl evităm, îi evitam privirea, mă opuneam de fiecare dată când încerca să se apropie de mine.
Şi cât îmi doream. Doamne cât îl doream.
A rămas singurul regret al meu. El, băiatul cu zâmbet sfânt şi ochi căprui.
Şi poate acum după mult timp când eu sunt aici iar tu… Cine ştie unde eşti, dacă o să citeşti.. Şi nu pe mine ci FLUTURI dragul meu, Vreau să ştii că tu ai fost „Robert” al meu!

 

Şi apropo: jur pe ce am mai sfânt, pe zâmbetul tău, că te aş iubi şi acum.