Bună, dragul meu. Îmi doream de mult să îţi spun în faţă tot ce am de zis. Mă bucur că ai vrut să ne vedem.

Hai să ciocnim un pahar de vin! Dragul meu, bea cu mine! Să bem un vin rece, cu gheață, te rog, rece ca sufletul tău şi cu gheață ca inima mea! Să fie pentru iubiri pierdute! Să fie pentru tine şi pentru mine! Să bem în cinstea amintirilor, de dragul vremurilor  în care puteam să jur că mă iubești! Lasă-mi te rog toată sticla şi mai pregătește doua la rece! Un pahar nu ar fi de-ajuns pentru tot ce am trăit! Am bea o viaţă şi tot nu ar fi suficient… Sticla asta o bem împreună. Un pahar tu, pentru toate nopțile de iubire, unul, eu pentru diminețile cu sărutări pe umăr. Încă unul tu; pentru fiecare mi-a fost dor. Şi ultimul eu pentru fiecare moment de fericire. Cealaltă sticlă o beau singură, câte un strop pentru fiecare noapte în lipsa ta. Să fie unu alb, demidulce. Aşa că relația noastră: sincera, ce îţi lasă un gust dulce-amărui. Şi pe celălalt, adu-l negru şi sec la fel cum au fost zilele mele când tu ai plecat!

Aş vrea să nu spui nimic. Să mă laşi pe mine să îţi spun ce am de zis.

Ştii, dragule, te-am iubit. Te-am iubit mult, prea mult. Te-am iubit pe tine atât de mult încât uitasem să mă mai iubesc pe mine. Am iubit la tine tot. Iubeam să văd omul matur în brațele mele şi adoram să îţi fiu eu putere. Eu, mică şi naivă, puterea unui om mare. A fost frumos, dragule. Îţi spun drag pentru că încă îmi eşti. Ai fost acolo când alţii plecau. Ai fost acolo şi când nu îmi doream să fii. Ai rămas în momentele mele de nebunie. Ai fost icoană pentru mine. M-ai construit cum ai vrut tu. Am călcat peste cadavre, am smuls inimi din corp viu şi le-am ars în palma mea, mi-am învelit goliciunea trupului în cenuşa lor şi erai mândru… Erai mândru de mine că pot sacrifica totul pentru un laş ca tine. Erai mândru de naivitatea mea ucisă de iubire şi de femeie rece ce clădiseşi din piatră. Sculptându-ţi trăsăturile atent cu lama cuţitului tocita de regretele neputinţei, m-ai creat aşa cum ai vrut tu, pe placul tău. M-ai clădit pe mine suficient de solidă incat să pot rezista în faţa unui om atât de slab ca tine. M-ai îndoctrinat cu tot ce nu ai avut tu curajul să faci, ştiind că pe mine nu mă pot dărma eşecurile unei iubiri prea fragile. Ai aruncat cu greutăţi în mine testându-mi puterea şi ai lovit unde doare mai tare să fii sigur că un altul nu mi-ar putea face atâta rău precum ai făcut tu. Am rezistat rafalelor de furtuni aduse de iubirea bolnăvicioasă ce zace în tine şi am păşit cu dreptul, cu fruntea sus în faţa ta şi a altora… Şi… Erai mândru de mine! Erai mândru de ceea ce creaseşi, de ceea ce modelaseşi în palme tremurânde de speranţe eşuate. Eram tot ceea ce aveai, tot ce iubeai, tot ce nu ai putut păstra. Nici ţie nu îţi venea să crezi ce femeie obţinuseşi din copilul de mult uitat în aşternuturile tale, pătate de atâtea nopţi de iubire… Am simţit pe pielea mea cea mai a dracu tortura încât şi cei din Auschwitz ar fi miraţi, şi nu am cedat, nu m-am dat la o parte din calea iubirii tale! Ai pus piedici şi ai aruncat cuţite înfipte adânc şi tot nu am plecat. M-ai maltratat să devin o femeie puternică, m-ai izbit de toţi pereţii să fii sigur că nu mi se sparge inima în bucăţi. Ai supt sânge din mine şi mi-ai injectat venin, mi-ai pus otravă pe buze să te asiguri că un altul de mă săruta nu va rezista. M-ai târât la propriu prin locurile dragi ţie ca să îţi rămân pe veci în amintire.

 

Eram aşa pe placul tău şi uitasem ce îmi mai place mie.

Poate mă iubeai şi tu, la fel de mult doar ca la un moment dat ţi-ai dorit mai mult. Ţi-ai dorit mai mult deși eu îţi dădusem totul. Şi atunci ai plecat. Ai plecat şi m-ai lăsat fără nimic. A fost groaznic. Mă învățasei multe, dar cum să trăiesc fără tine, nu! Am trăit clipe de coșmar.

Ai simțit vreodată cum îți pică carnea de pe oase?

Că ți se dezlipește fragment cu fragment?

Ai simțit vreodată că ți se sfărâmă oasele și tot ce rămâne din tine e praf?

Te-ai simțit vreodată atât de mic şi inferior în fața altora?

Te-ai simțit umilit?

Căzut la propriu în genunchi urlând de durere din lucruri care par atât de neînsemnate?

Ai simțit vreodată cu adevărat să pleci? Să te urci în primul tren şi să ajungi cât mai departe, să cobori şi să alergi şi mai departe. Nu contează unde, nu contează dacă ai cu ce. Doar să pleci. Fără nimic, fără telefon fără internet, fără mamă, fără tată, fără amintiri… Nimic. Doar să pleci să laşi totul exact aşa cum e şi să nu te mai întorci. Să o iei de la 0, de fapt mai jos de atât. Să te descoperi să te reinventezi, să iubeşti din nou nebuneşte. Să fii altcineva, altceva. Să uiţi tot ce ai făcut până acum, tot ce ai trăit până acum. Să te eliberezi de trecut. Să te eliberezi de legături sufleteşti. Să nu mai exişti. Ai simţit vreodată?

Ştii, dragul meu, te-am blestemat mult după. Au fost nopți întregi în care mă rugam să te întorci la mine. Au fost zile când îmi doream să nu mai simţi nimic, decât pentru mine. Au fost momente în care îmi doream să te sun, să te aud, să te văd, să te ating. Nu am avut niciodată puterea. Ştiam clar că ai ales ceva şi nu eram eu aceea.

Nu am înţeles niciodată de ce ţi-a fost aşa ușor să renunți la mine…

Cum ţi-a fost aşa ușor să mă lași în urma doar să pleci, fără explicații, fără păreri de rău. Doar să dispari în ceaţă de mâna cu o alta.

Ce avea ea… Ce nu am fost niciodată eu?

Dacă în ochii mei puteai vedea marea şi muntele; dacă cu mine de mâna te simțeai copil şi om matur; dacă în mine vedeai tot… De ce ai ales nimic? De ce dragul meu, ai ales altceva când aveai totul?

Sper că ai fost fericit.. sper că ai iubito. Sper că te-a iubit şi ea cel puţin pe jumătatea mea. Sper să fi meritat. În fine…

Am auzit că le spuneai prietenilor cât de nenorocita sunt.

Ce târfă nenorocită am fost. Atât de târfă încât te-am iubit doar pe tine, ce-i drept bine în toate poziţiile. Am fost atât de nenorocită încât în serile în care îţi era rău stăteam cu tine în loc să fiu pe masă în club acolo unde îmi e locul. Aşa de rea ce am fost că te-am lăsat să mă penetrezi înainte în creier apoi în vagin. Aşa hal de om am fost că te-am pus întâiul în viaţa mea iar eu am uitat să mai fiu fericită. Ce târfă nenorocită ai avut lângă tine, dragul meu. Atât de laşă am fost să stau în umbra ta să nu te eclipsez. Atât de idioată să nu te iau cu mine în nebunia mea, pentru că ştiam că nu faci faţă. A dracului de slabă ce sunt! Slabă de îngeri că nu te-am părăsit fix când aveai mai mare nevoie de mine! Spurcată la gură ce am fost! Atât de spurcată că te-am lăudat în faţa tuturor, ce tip mișto eşti tu şi ce fraieră sunt eu că nu te-am apreciat destul! Naivă ce eram să cred că o să apreciezi vreodată ceva făcut de mine, da, dragul meu, am făcut multe pentru tine! Cum am putut oare să fiu lângă tine când nu era nimeni. Cum am putut să te urc pe cele mai înalte culmi de fericire. Cum dracu am putut să fiu acolo mereu! Cum dracu am putut să fac tot pentru tine şi să nu îţi fie nimic de ajuns.

Acum dă vina pe mine pentru eșecul tău, pentru că eu sunt în stare să îmi asum. Eu merit!! Oare ce ar mai fi de tine, băiatul bun, dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine, fată rea. Îţi închipui dragul meu ce viaţa anostă duceai în lipsa mea? Ce ar fi fost de tine să nu fi simțit pentru întâia dată drogul extazului sau să fii beat de iubire? Ce bărbat erai tu fără răni de iubire?

M-am impact cu mine greu. Am început să beau mai des şi să fumez mai mult. Câte un pahar pentru fiecare moment de fericire, întotdeauna roșu. Şi câte unu alb pentru fiecare zi neagră. De la pahare sticle până uitam de tine şi de mine.

Abia atunci am înţeles că dacă iubeşti pe cineva îl laşi liber

Să fim serioși! Puteam să jur că nu aşa iubești un om. Puteam să jur că atunci când iubești, nu îţi dorești să îi mai dai drumul din brațe, iar ale mele mâini au fost de multe ori sufocante. Atât de frică îmi era să nu te pierd încât am sacrificat tot pentru tine, când de fapt tot ce trebuia să sacrific era iubirea mea. Nu am crezut niciodată că poți simți iubire atunci când îl vezi cu o alta. Eram convinsă că atunci când se va întâmpla asta, te voi urî, te voi urî din toată inima. Te iubeam atât de mult încât să te las liber. Te voiam fericit. Te iubeam atât de mult în cât te doream fericit alături de oricare alta. Vine un moment în viaţă când fericirea ta are la baza fericirea altuia. Aşa că te voiam fericit cu oricare fată, chiar şi cu ea. Doar să te ştiu bine, pentru că doar aşa putem fi şi eu.

Au trecut multe luni de atunci. Acum sunt bine. Acum sunt fericită. Iubesc şi sunt iubita. Iubesc cum nu te am iubit pe tine.

El nu e ca tine şi e perfect aşa cum e. Râdem mult şi ne distrăm împreună. Nu ne gândim la mâine, trăim azi şi e mai bine. Să ştii, dragule, că nu am vrut să mă îndrăgostesc, nu am vrut să mai iubesc după tine. Mai ales pe el. Nu am vrut sa te tradez,nu dragul meu, nu asta a fost intentia mea. Nu mi-am dorit sa fie asa.Nimeni nu mi se părea bun pentru mine. Îi comparam pe toţi cu cel ce erai tu la început. S-a întâmplat când nu mai credeam în iubire. Pur şi simplu m-a luat de mână şi mi-a atins sufletul. Daca mi-ar fi spus cineva ca este el pe care am sa il iubesc,  il injuram .Nu credeam ca am sa il iubesc tocmai pe el. Acum iubesc să fiu eu copil în brațele unui bărbat şi să îmi fie el putere. El nu a schimbat nimic la mine. Mă iubeşte aşa cum sunt.

Am vrut să ne vedem să îţi spun că nu îţi port Pică, nici nu te urăsc. Am vrut să îţi mulţumesc că mi-ai dat drumul. Să îţi mulţumesc că prin alegerea ta greșita cum o credeam atunci mi-ai făcut cel mai mare bine. Da, pot spune azi că sunt fericită şi datorită ţie. Mi-as dori sa ne ierti si sa fii fericit! Chiar iti doresc,fericire dragul meu !

Când m-ai văzut ultima dată cu sclipiri în ochi? Când m-ai văzut ultima dată zâmbind? Ştii? Era greu lângă tine. Mereu să fiu aşa cum voiai tu să fiu. Mereu atentă, mereu în gardă. Uitasem, dragul meu, cum se simt fluturii din stomac. Uitasem să mă mai simt copil, uitasem să mai fiu eu.

Dar tu? Tu cum mai eşti? Ce nume mai are viaţa ta? Câte așternuturi ai schimbat după nopți de ocazie?

De fapt nu, nu îmi răspunde. Nu vreau să ştiu.

Am acceptat să ne vedem pentru că încă te respect, încă respect omul care credeam că eşti şi nu te ai dovedit a fi. Nu vreau să îţi ascult părerile de rău şi nici nu vreau să mă rogi să îţi mai dau o șansa. Ai avut destule, Prea multe. Vreau să mi te amintesc aşa: omul care m-a iubit dar nu i-am fost de ajuns. Nu te condamn, nimic nu ţine pentru totdeauna, nici măcar iubirea. Nu pot condamna omul ce nu mai simte.

Îmi pare rău totuși pentru tine, un om fără sentimente este un om mort. Iar eu murisem când te-am pierdut. Muream puţin câte puţin cu fiecare zi ce trecea în lipsa ta.

Acum aş vrea să îţi spun ca nu ai fost in stare să iubești, dragul meu, femeia a dracu. Femeia cu picioare lungi şi ochi de căprioară hăituită. Nu ai fost in stare să iubești, femeia cu atitudine. Femeia ce se simte bine în pielea ei, dar iti doresc sa iubesti o femeie naiva, cum eram eu,cand cand te iubeam.Să o iubești, dragul meu, până la refuz. Cu toată ființa ta! Să o iubești cu patos. Să o iubeşti aşa cum e. Să nu o schimbi cum ai făcut cu mine. Sa nu ii iei tot si sa nu iti fie de ajuns. Sa o respecti pe aia care te iubeste asa cum iti doresti. Eu te-am iubit si poate ca nici acum nu imi esti indiferent, dar nu mai pot! Nu mai pot fi cea dinainte, nu am cum! Au fost prea multe .Dragul meu m-ai facut puternica.! Stii, dragul meu ca pot sa ma ridic oricand. Stii ca nici tu nici altu  nu o sa mai poata sa ma faca sa sufar . Mama m-a educat bine. Mama m-a invatat sa nu las capul in jos in fata nimanui, nici macar sa imi admir pantofii!

Acum te rog ridica te şi pleacă. Nu vreau să spui nimic, te rog să nu mă mai cauți, nu mai sunt cine am fost şi nici nu o să mai fiu. Lasă notă aici. Plătesc eu, pentru un om ieftin.

Să fii fericit pentru că eu sunt!

Şi apropo: Adio, de azi, străine!