„Când zici că nu mai poţi, mai poţi puţin!”. Acesta a fost criteriul după care m-am ghidat multă vreme. Şi am iertat oameni şi am acceptat minciuni şi i-am iubit, am tras de ei să îmi rămână aproape şi mă chinuiam să le fac bine cu forța. Până am obosit! Îmi obosise sufletul. Aşa că mi-am luat o pauză de la tot. Şi mi-am păstrat oamenii sinceri. Mi-am făcut ordine între prieteni şi am înţeles că este importantă calitatea nu cantitatea. Mi-am pus bariere şi am încetat să mai accept lucruri ce sunt de neiertat. Mi-am dat seama că oamenii trebuie luaţi ca atare cu rele şi bune, să îi accepți aşa cum sunt şi să le iubeşti toate părțile, sau nu. Să nu ai așteptări de la nimeni, doar aşa nu vei fi dezamăgit. Şi mai mult de atât am înţeles că cei ce sunt sortiți să plece din viaţa ta vor pleca fără să depindă de faptele tale. Mi s-a spus că am devenit rea doar din cauza faptului că am început să tratez oamenii aşa cum mă tratează ei pe mine şi să ofer doar ceea ce primesc.

Din când în când e bine să te oprești. Să deschizi ochii şi să privești cu atenție în jurul tău, să te gândești ce îţi face bine şi ce nu. Să te gândești ce ai, ce vrei şi cât eşti dispus să oferi pentru ceea ce îţi dorești.
De multe ori în goana după fericire uităm să ne oprim să ne odihnim sufletul şi strângem, strângem până nu mai putem. Important este să ai putere şi să accepți că din când în când este sănătos să spui stop şi chiar să şi renunți.

Aşa că Dragă mea dacă vrei să trăiești sănătos: nu ierta ce este de neiertat, nu iubi ce este de neiubit şi nu accepta ce este de neacceptat.

Şi apropo: Tu să trăiești frumos, să trăiești liber şi fără obligații. Să te bucuri de viaţă şi să te iubeşti, căci eu am învăţat să mă iubesc şi să iubesc!