Nu mi-a fost nicodată ușor, nu a fost nicodată simplu. Poate că e soarta sau destinul. Sau karma , sau cine știe … poate că cineva acolo sus le face cu o rânduială și încă nu am înțeles eu care este acea. Poate ca trebuie să lupt mai mult și sâ îmi fie mai greu să ma pot bucura apoi de liniște . Poate că la un moment dat, cândva va fi totul simplu. Poate toate astea mă pregătesc pentru ceva bun. Sau poate nu e nimic și doar așa e să fie . Să mă chinui o viața singură și toată să fie o luptă.

Și nu, nu mă plâng de lipsuri, de familie sau de oamenii din jur. E vorba de mine și doar de mine . Lupta mea e doar cu mine, nu cu altcineva.

Dar poate cândva la ceas de seară sau târziu în noapte, când mă aștept mai puțin se va așterne liniștea și ce voi face atunci? Cum voi putea să mă obișnuiesc în liniște când furtuna mi-a fost alinare atâta timp? Să plouă, să fie potop, să dea ropote să curgă șiroaie și în viața și afară pentru ca asta sunt: furtună!