Am plecat de mână împreună pe un drum. Să încercăm sâ ne iubim sa vedem dacă putem găsi iubirea reală, sinceră și matură. Ne-am împotmolit de câteva ori pe drum. Pentru că sunt pietre aruncate de alții. Noroaie provocate de lacrimi și râpe adânci rămase din trecut. Dar am continuat să mergem. De mâna spre nicăieri căutând dragoste acolo unde ea nu era.

Căci pe drumul vietii trebuie să pleci înconjurat de iubire de la început nu să speri ca o vei întâlni pe drum. La un moment dat mi-ai dat drumul la mână și ai continuat să mergi. Mergeam pe același drum paraleli sperând că o să apară și dragoste. Dar tu te-ai împiedicat și ai luat-o pe un drum diferit. Am continuat să merg. Înainte cu capul sus fără să privesc în urma și fără să trag cu coada ochiului spre tine.

Vii acum și îmi spui că trebuia să te opresc din drum să te trag spre mine să lup eu să te aduc pe drumul nostru.

Dar drumul ăla era al meu și singura iubire întâlnită acolo a fost iubirea de sine.