Povestea

Povestea

La final de an, atunci sunt împărtășite poveștile iubirii, în cafenele mici, la un ceai fierbinte, ascunși de fulgi mari de nea, asculți parcă șoptite de vânt, poveștile lor: iubiri trecătoare, iubiri imposibile, iubiri reale sau închipuite, toate își găsesc povestitor la final de an.
Dăm vina pe vremea de afară, pe toți ne cuprinde nostalgia și cu toții am trăit la un moment dat o poveste de iubire. Cine sunt personajele principale? Ce nume poartă ea sau el? Nici nu are importantă… Tot ce contează este ca ,,iubirea este actul principal”… iar asta, asta… este POVESTEA mea!

,,Inspirat din fapte reale, cu exagerările necesare!”

 

Partea A.

Cred că totul a început cu el. Îi voi spune Adrian, căci aș vrea să rămână secret și acum.
Când te-am cunoscut aveam o viața haotică. Funcționam bine în haos, cu toate astea, n-am să uit niciodată ziua în care te-am privit în ochi și am simțit toată siguranța din lume. Pentru ca asta îmi ofereai siguranță și liniște. M-ai luat de pe drumurile greșite spre care alergam haotic și m-ai îndrumat către liniște.

Era vineri seara, fugisem de acasă cu prietena mea Cără la un chef unde părinții nu ne lăsau. Un chef organizat de unu din ,,băieții răi” din oraș, Dami, cu care noi ne știam de mulți ani.
Evadarea a fost ușoară, în timp ce părinții mei erau la țară noi am sărit organizat pe geamul de la parter nu cumva să ne vadă vreun vecin ieșind pe ușă, deși dacă stau să mă gândesc acum cred că mai dubioase eram sărind pe geam. Părinții știind de această petrecere au promis că ne vor suna din oră în oră pe fix să se asigure că suntem acasă. Însă am avut o idee și pentru asta, la ultimul apel recepționat care a fost pe la ora 22:00 le-am spus că noi ne punem la somn pentru ca pe Cără o doare capul (mă mir cum de ne-au crezut, sau oare nu ne-au crezut?).

Am ajuns la Dami acolo unde erau peste 30 de persoane, de la prieteni, la cunoștințe, la omeni pe care nu îi mai văzusem vreodată.Eram cumva împărțiți în două grupuri: cei mici, noi prietenii și cei mari. Dami face parte dintr-o familie influenta din oraș, (nepot de bulibaşa) în timp ce noi eram niște copii bezmetici ce abia intraseră la liceu și se simțeau importanți stând la aceeași masă cu interlopii orașului.
…Eram puțin beată și am ieșit afară.
Acolo erau băieții, printre care fratele mai mare a lui Dami și acest Adrian.

-Anaid, vrei un fum? Ne dai și noua niște shoturi? Dacă ne dă asta câte un shot ne pune în cur.

-Cine mă să ne pună în cur, bididoica asta? Stai cuminte…

-Mă subestimezi Adrian? Eu, n-am față sau îți e teamă? Îi răspund bufnind în râs.

-Nu crezi că ești cam mică să îmi vorbești așa persiflant?

Adevărul e că între noi era o diferența destul de mare de vârstă iar eu în viziunea lui eram o bididoica curvă și alcoolica.
Căci da, dacă ești deschisă la mine, libertina și îți place să te distrezi în viziunea unora ești curva!
Nici măcar nu m-am uitat la el. Știam cine e, îl știam din oraș. Știam că e respectat de restul și ca roiesc fetele de vârsta mea în jurul lui dar, pe mine nu mă interesa. Eu voiam să mă distrez, să încerc, să trăiesc, să cunosc.

Totuși, așa curva cum mă vedeai, în seara aia ai simțit nevoia să mă protejezi, nu?
Fetița mică și nevinovată apărată de tine băiatul rău, sau cel puțin așa credeai tu. Dragul meu astăzi a-și vrea să îți mărturisesc că ai făcut exact ce voiam să faci. Te-am jucat pe degete încă de la început și nici până în ziua de azi nu ti-ai dat seama asta.

Recunosc, după discuția de afară mi s-a pus un gând nebun să îl cuceresc pe Adrian. Voiam să văd dacă pot. Dacă pot să mă aleagă pe mine dintre toate fetele care îl plăceau. Și așa a început jocul meu din acea seară.

-Cară, pe cine crezi că nu suporta Adrian din băieții de aici?

-Nu știu, cred că pe Biga văd că nu au vorbit deloc în seara asta.


M-ai departe a fost simplu… Am început să flirtez cu Biga. Mai un dans, mai un zâmbet, mai un shot. Era ușor de combinat deși era frumușel nu prea aveau fetele atracție la el, auzisem că se comporta destul de urât cu ele și multora le era frică.
La un moment dat l-am văzut pe Adrian cum mă privea, insistent și atent. Am început să îmi dau ochii peste cap, să fac tot felul de fețe să pară că mă agasează Biga și nu pot scăpa de el.

Și atunci ai venit el! Salvatorul Adrian! Le-a spus tuturor în acea seară că sunt cu el și asa am rămas toată seara.

Când m-ai luat de lângă Biga și am început să dansăm îmbrățișați a fost primul moment în care te am privit cu adevărat în ochi și cumva în momentul ăla am știut că tu vei fi pentru mine. Am știut cumva din acel moment că vei rămâne pentru totdeauna un om important pentru sufletul meu…

Ce sentiment ciudat, să dansezi 2 ore îmbrățișați în pași de vals plutind parcă deasupra tuturor, de parcă nu mai era nimeni în jurul nostru… oare era de la iarbă, sau eram ,,vrăjiți” de iubire?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.