Femeile sunt proaste când se îndrăgostesc. Parcă ni se pune un val pe față și ne moare creierul. Cine a zis că dragostea este oarbă, sigur a întâlnit o femeie deșteaptă îndrăgostită. Prostește instant! Nu îmi explic cum dintr-o dată ne disperare logică. Nu mai vedem defecte, nu mai vedem greșeli. Trăim în lumea noastră roz cu buline și orice ar face idiotul noi îl vedem perfect. Și să ferească Dumnezeu să ne zică cineva ceva rău de el că ne aprindem instant. Spune ce vrei de noi dar, nu de bărbatul de care ne-am îndrăgostit.

Începem să ne comportăm ca la 15 ani uitam că bărbații sunt porci și mai devreme sau mai târziu încep să guițe şi iertăm: o dată, de două ori, de trei ori, unele iartă o viață.

Dacă întâlnim unul mai prost ne prostim și noi ca tot el să fie pe primul loc. Partea nasoală e ca unele nu își mai revin nici după ce dispare îndrăgosteală.

Cum ne ia inima pe sus, cum uităm de creier. Fluturii din stomac mereu ard neuronii. Și la început e bine, și e frumos, și noi suntem mereu machiate, și perfecte, și drăguțe, și nu suntem geloase, și nu avem un limbaj vulgar suntem îngerașul picat din cer apărut în viața lui să îl ghidăm pe drumul nostru, că mereu drumul nostru e ăla bun. Și el la început e minunat și perfect, mereu freza perfectă, mereu atent, gentil, gentelman, prinţul perfect. Și după un timp femeia ajunge Lucifer și bărbatul mârțoaga din poveste, aş fi spus armăsar dar, după o vremea ne lămurim că nici la capitolul ăla nu e…

Începuturile mereu sunt frumoase iar, finalurile scandaloase. Și dacă la început nu trebuie să spui nimic urât despre el să de dracu la final să spui ceva frumos. Căci nici la final nici la început nu vedem totul clar. Ba e dragoste, ba e ura, ba e minunea pe pământ, ba e coșmarul din viață.

Dacă vrei sinceritate de la o femeie despre un fost, întreab-o peste un an doi, atunci o să aibă iar creier și o să gândească logic.

Eu despre foștii mei aş spune acum ca toți sunt minunați. Ca de la toți am învățat ceva și că toți și au scris frumos pagini în cartea vieţii mele. Aş avea pentru fiecare ceva frumos de spus la fel cum aş putea dezlănțui Jihadul pentru fiecare în parte. Căci doar eu am dreptul să zic ceva de rău despre ei, căci sunt parte din mine, dar crede-mă nu aş lăsa pe nimeni altcineva să zică ceva nasol.

Şi apropo: să mă scuzați când mai prostesc. Căci eu iubesc să mă îndrăgostesc.